Днестр - река?

 Международной ассоциацией хранителей реки Eco-TIRAS в августе 2021 года были организованы научно-познавательные экспедиции по Днестру. Основная тема экспедиций — изучение экологического состояния бассейна самой крупной реки Молдовы.

Для большего охвата территории экспедиции проходят в три этапа, в ходе которых участники проходят на байдарках участки Днестра протяженностью более 200 километров. Состав экспедиции: ученые, педагоги, студенты, журналисты и заинтересованные в вопросах сохранения Днестра люди. Всего более 80 человек с правого и левого берегов, «больных» Днестром, как сказал один из участников экспедиции. В компании единомышленников, в воде, в байдарках, палатках, на лесных тропинках, в гротах и пещерах, мы изучали Днестр, родной край, историю предков, учили и учились как сохранить реку, как не допустить ошибок прошлого. Каждый увез из экспедиции большой багаж знаний, приобрёл новые знакомства и незабываемые впечатления.

Днестр и его берега очень живописны, люди с двух берегов, улыбаясь, машут нам и желают доброго пути, купаются ребятишки, на луговинах пасутся коровы и лошади, в тени старых ив сторожат свои снасти рыболовы.

В августе на Днестре много птиц, выводки подросли и окрепли, молодые изучают летное дело с опытными родителями, много лебедей, уток и цапель, стаи бакланов «аплодируют» нам, срываясь с водной глади. Красота, одним словом.

Но у экспедиции более важная задача и красивые виды это только бонус. У Днестра много проблем и об этом в ходе экспедиции повествуют квалифицированные эксперты, открывая за видимым благополучием реки негативные последствия вмешательства человека в ход естественных процессов.

«Днестр уже не река, а проточный водный объект, разбитый на водохранилища и зарегулированные водотоки», – так начинал свою лекцию в экспедиции доктор биологических наук Игорь Владимирович Шубернецкий. Нам, участникам экспедиции, удалось собственными глазами увидеть, что теперь представляет собой некогда могучая река. После строительства плотин на Днестре нарушился естественный водообмен, прекратился перенос твердых частиц – гравия и песков, теперь отложения, приносимые с Карпат, заносятся илом, а в местах, где они еще сохранились, идет их добыча для использования в строительстве. Изменился и температурный режим речной воды. Из-за плотин гидробионты в верхнем течении потеряли связь с участками среднего, нижнего течения реки и морем. Таким образом, исчезли или находятся на грани исчезновения многие виды рыб. Вода ниже плотины Днестровского гидроэнергокомплекса прозрачная и холодная, прогревается она до нормальной температуры, характерной для нашей реки только ближе к Косауцам, а теряет прозрачность ниже г. Каменка. На этом участке мы наблюдаем плети водных растений, которые достигают нескольких метров в длину, гравийное дно просматривается до двух метров и лес из водных растений смотрится экзотично, но такая буйная растительность несвойственна здоровой реке. 

Ниже Каменки Днестр мутнеет, а в районе с. Рашково заметно замедляется течение - тут ощущается подпор плотины Дубоссарской ГЭС. От с. Рашково и до Дубоссар формируются большие отложения ила, их образуют в основном отмершие части богатой водной растительности и смытые с берегов частицы почвы.

У сёл Выхватинцы и Попенки нам приходилось переносить байдарки по заиленному мелководью на десятки метров до твердого берега. Замедление течения и большое количество питательных веществ в воде ниже городов Рыбница и Резина создают благоприятные условия для развития надводных растений. С правого и левого берегов тянутся многокилометровые заросли тростника и рогоза. И даже на середине Днестра под мостом Рыбница – Резина плавает типично озерно-болотное растение – ряска. Таким мы увидели Днестр в экспедициях...

Конечно, сейчас уже невозможно остановить гидроэлектростанции, прекратить работу крупных промышленных предприятий и вернуть реке первоначальный облик. Но мы можем минимизировать риски ухудшения состояния Днестра, начав с себя, передавая знания, полученные в экспедиции другим людям, активно участвуя с позиции гражданского общества в принятии решений, которые касаются Днестра.

Экспедиции поддержаны Программой развития ООН за средства Евросоюза, Швейцарским агентством по развитию и сотрудничеству, Проектом BSB063 Программы Черного моря ЕС и Экологическим агентством Германии.

Dniester – is it a river?

In August of 2021, the scientific and educational expeditions along the Dniester, organized by the Eco-TIRAS International River Guardians Association, took place. The main topic of the expeditions was the ecological state of the Dniester basin.

For greater coverage of the territory, the expeditions took place in three stages, during which the participants pass the sections of the Dniester in kayaks with a length of more than 200 kilometers. The composition of the expedition: scientists, teachers, students, journalists and people interested in the preservation of the Dniester. In total, more than 80 people from the right and left banks, "sick" in the beautiful way by Dniester, as one of the expedition members said. Three stages on the Dniester and its banks in the company of like-minded people, in the water, in kayaks, tents, on forest paths, in grottoes and caves, we studied the Dniester, our native land, the history of ancestors, taught and learned how to preserve the Dniester, how to avoid mistakes of the past ... Each of them took a great store of knowledge from the expedition, acquired new acquaintances and unforgettable impressions.

The Dniester and its banks are very beautiful and picturesque, people from both banks, smiling, wave to us and wish us a good journey, children swim, cows and horses graze in meadows, fishermen guard their tackle in the shade of old willows. In August, there are many birds on the Dniester, broods have grown and got stronger, young people study flying with experienced parents, many swans, ducks and herons, flocks of cormorants "applaud" us, breaking off the water surface. It is the Beauty itself. But the expedition has a more important task and the beautiful views are only a bonus. Dniester has many problems and qualified experts tell about this during the expedition, discovering the negative consequences of human intervention in the course of natural processes behind the apparent well-being of the river.

“The Dniester is no longer a river, but a flowing water body, divided into reservoirs and regulated watercourses,” - this is how Igor Vladimirovich Shubernetsky, Doctor of Biological Sciences, began his lecture on the expedition. We, the participants of the expedition, managed to see with our own eyes what Dniester looks like now. After the construction of dams on the Dniester, the natural water exchange was disrupted, the transfer of solid particles - gravel and sands stopped, now the sediments brought from the Carpathians are brought in by silts, and in places where they are still preserved, they are mined for use in construction. The temperature regime has changed. Due to dams, aquatic organisms in the upper reaches have lost contact with the middle and lower reaches of the river and the sea. Thus, many species of fish have disappeared or are on the verge of extinction. The water below the dam of the Dniester hydroelectric complex is transparent and cold, it warms up to the temperature which is characteristic of our river, only closer to Cosautsi, and loses its transparency below the city of Kamenka. On this site, we observe lashes of aquatic plants that reach several meters in length, the gravel bottom is visible up to two meters and the forest of aquatic plants looks exotic, but such lush vegetation is unusual for a healthy river. Below Kamenka, the Dniester becomes cloudy, and in the area of Rascov village, it flows slows down. Here you can feel the backwater of the Dubossary hydroelectric station dam. From the village of Rascov down to Dubossary, large deposits of silt are formed, they are mainly formed by dead parts of rich aquatic vegetation and soil particles washed away from the banks. Below Kamenka, each time we went ashore, our feet sank in soft gurgling mud, and near the villages of Vikhvatintsy and Popenki, we had to carry kayaks along the silted shallow water tens of meters to the hard shore. The slowdown of the current and the large amount of nutrients in the water below the cities of Rybnitsa and Rezina create favorable conditions for the development of aquatic plants. From the right and left banks there are many kilometers of reed and cattail thickets. And even in the middle of the Dniester, under the Rybnitsa-Rezina bridge, a typical lacustrine-marsh plant - duckweed - floats. This is how we saw the Dniester in the expeditions "Dniester 2021". Of course, now it is impossible to stop the hydroelectric power plants, stop the work of large industrial enterprises and return the river to its original appearance. But we can minimize the risks of deteriorating the state of the Dniester by starting with ourselves, transferring the knowledge gained during the expedition to other people, actively participating from the position of civil society in making decisions that relate to the Dniester.

The expeditions are supported by the United Nations Development Program with funds from the European Union, the Swiss Agency for Development and Cooperation, Project BSB063 of the EU Black Sea Program and the German Environmental Agency.

Nistru – e un râu?

În luna august 2021, au avut loc expedițiile științifice și educaționale de-a lungul Nistrului, organizate de Asociația Internațională a Gardienilor Fluviali Eco-TIRAS. Subiectul principal al expedițiilor a fost starea ecologică a bazinului Nistru.

Pentru o acoperire mai mare a teritoriului, expedițiile s-au desfășurat în trei etape, timp în care participanții au trecut secțiuni ale Nistrului în kaiace pe o lungime totală mai mare de 200 de kilometri. Din expediție au făcut parte: oameni de știință, profesori, studenți, jurnaliști și oameni interesați de conservarea Nistrului. În total, mai mult de 80 de persoane de pe malul drept și din stâng, al Nistrului, „bolnavi” în sens frumos de acest râu, așa cum a spus unul dintre membrii expediției. Trei etape pe Nistru și malurile sale în compania oamenilor cu gânduri similare, în apă, în kaiace, în corturi, pe cărări forestiere, în grote și peșteri, am studiat Nistrul, țara noastră natală, istoria strămoșilor și am învățat cum să păstrăm Nistru, cum să evităm greșelile din trecut ... Fiecare dintre participant a luat cu sine din expediție, un mare set de cunoștințe, experinețe și impresii de neuitat.

Nistru și malurile sale sunt foarte frumoase și pitorești, oamenii de pe ambele maluri, zâmbind, fac semn cu mâna către noi și ne doresc o călătorie bună, copiii înoată, vacile și caii pasc în pajiști, pescarii își păstrează instrumentele la umbra sălciei vechi. În luna august, pe Nistru sunt multe păsări, puietii au crescut și s-au întărit, tinerii studiază zborul cu părinți experimentați, multe lebede, rațe și stârci, turme de cormorani ne „aplaudă”, rupând suprafața apei. Frumusețea, într-un cuvânt. Dar expediția are o sarcină mai importantă, iar priveliștile frumoase sunt doar un bonus. Nistru are multe probleme și experți calificați spun despre acest lucru în timpul expediției, descoperind consecințele negative ale interferenței umane în cursul proceselor naturale din spatele bunăstării aparente a râului.

„Nistru nu mai este un râu, ci un corp de apă curgător, împărțit în rezervoare și cursuri de apă reglementate” - așa și-a început prelegerea despre expediție Igor Vladimirovici Shubernetsky, doctor în științe biologice. Noi, participanții la expediție, am reușit să vedem cu ochii noștri ce este acum Nistru. După construirea barajelor de pe Nistru, schimbul natural de apă a fost întrerupt, transferul de particule solide - pietriș și nisipuri s-a oprit, acum sedimentele aduse din Carpați sunt aduse de pâlmuri, iar în locurile în care sunt încă păstrate, ele sunt exploatate pentru utilizare în construcții. Regimul de temperatură s-a schimbat. Datorită barajelor, organismele acvatice din zona superioară au pierdut contactul cu zona medie și cea inferioară a râului și a mării. Astfel, multe specii de pești au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. Apa de sub barajul complexului hidroenergetic din Nistru este transparentă și rece, se încălzește până la temperatura caracteristică râului nostru, doar mai aproape de Kosautsy și își pierde transparența lângă satul Kamenka. În aceste ecosisteme, observăm genele plantelor acvatice care ating câțiva metri lungime, fundul de pietriș este vizibil până la doi metri, iar pădurea plantelor acvatice arată exotică, dar o astfel de vegetație luxuriantă este neobișnuită pentru un râu sănătos. Trecând de Kamenka, Nistru devine tulbure din nou și în zona Rașcov, debitul încetinește în mod vizibil - aici puteți simți apele din barajul stației hidroelectrice Dubăsari. Din s. Rașcov și până la Dubossary, se formează depozite mari de nămol, acestea sunt formate în principal din părți moarte de vegetație acvatică bogată și particule de sol spălate de pe maluri. Mai jos de Kamenka, de fiecare dată când ajungeam la țărm, picioarele ne erau absorbite de un noroi nămâlos moale, iar în apropierea satelor Vikhvatintsi și Popenki, trebuiau să ducem kaiacele printr-un sector cu puțină apă și mult nămol, pe zeci de metri până la țărmul dur. Încetinirea curentului și cantitatea mare de nutrienți din apa de sub orașele Rybnitsa și Rezina creează condiții favorabile dezvoltării plantelor hidrofite. De pe malurile din dreapta și din stânga există mulți kilometri de păduri de stuf și papură. Și chiar și în mijlocul Nistrului, sub podul Rîbnița-Rezina, plutește o plantă tipică de lac și baltă- linitița. Așa am urmărit Nistrul în expedițiile „Nistru 2021”. Desigur, acum este imposibil de oprit hidrocentralele, de oprit activitatea marilor întreprinderi industriale și să readucem râul la aspectul său inițial. Dar putem minimiza riscurile deteriorării stării Nistrului începând cu noi înșine, transferând cunoștințele acumulate în timpul expediției către alți oameni, participând activ din poziția societății civile la luarea deciziilor legate de Nistru.

Expedițiile au fost susținute de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare cu fonduri de la Uniunea Europeană, Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare, Proiectul BSB063 al Programului UE pentru Marea Neagră și Agenția Germană de Mediu.

Николай Романович, г. Тирасполь — текст и фотографии

Петру Винару г. Кишинев. - перевод на английский и румынский языки.